azi cu soare!

experiment in noapte(a 5). pentru calatorul de la miezul noptii

1. fii discret. sau cel putin, nu iesi prea mult in evidenta

2. daca stii ca ceva (dulce) te va linisti si relaxa, profita de ocazie si savureaza

3. principiile tale functioneaza chiar si cand esti pe fuga

4. panica si stresul nu exista

5. bucura-te de tot ceea ce se intampla in jurul tau si in tine

6. afla cat mai multe povesti

7. oamenii sunt draguti si gata sa te ajute daca ii rogi

8.  fii deschis la orice apare in drumul tau

9. infrunta-ti fricile, chiar si frica de caini, noaptea, la marginea unei paduri

10. cauta sa te simti comfortabil si sa iti fie bine

11. bucura-te! bucura-te! bucura-te de tot ceea ce experimentezi!

 

 

 

No Comments »

experiment ziua 3, publicat in ziua 4.

despre scopuri.

Geo imi spunea acum ceva timp ca s-a descoperit un lucru foarte intersant: oamenii mor mai repede cand nu au un scop, ceva spre care sa tinda. la o prima cautare pe internet, am gasit articolul asta. nu am stat sa il citesc pe tot, eu vreau sa pornesc de la aceasta remarca, nu de la explicatia-demontratia ei.

sunt la un curs de croitorie si azi de dimineata, ca de 2 zile incoace, coseam. mult. cu tot felul de cusaturi si lungimi de pas, in cautarea unor modele spectaculoase. si totusi coseam, fara nici un scop si fara prea multa tragere de inima. simteam ca timpul sta pe loc si sunt blocata intr-o bucla: ca masina de cusut care incurca ata, lucreaza in gol si mai face si ditamai nodul in bucata de material…iar la un moment dat am zis: hai sa fac un papion, decorat cu tot felul de cusaturi. si brusc, bucla de timp a disparut si simteam ca timpul e prea scurt si n-o sa am timp sa-l termin. dar m-am relaxat si am inceput sa cos. ce s-a intamplat? scopul m-a ajutat sa ma concentrez mai bine asupra a ceea ce faceam si m-a entuziasmat.

pentru unii oameni, scopul e important. foarte important. le place sa stie dinainte ce vor face peste o luna, un an, cinci. sau cel putin sa isi planifice, sa organizeze majoritatea lucrurilor in directia respectiva.

era o vreme cand traiam si eu in obiective care mai de care mai mari sau mai mici. si desi ma straduiam cat puteam sa le tin pe toate la suprafata, de cele mai multe ori, uitam tocmai de mine pe drum. acum ma las purtata de curent si vad locurile prin care navighez cand ajung in mijlocul lor. mi-am facut scop mai degraba “modul” in care sa experimentez decat “destinatia”. inca nu stiu cum e mai bine si daca comparatia merita macar facuta, dar simt ca sunt pe drumul cel bun, chiar daca nu e pe nicaieri o placuta care sa imi spuna cum se numeste si unde duce.

 

 

1 Comment »

experiment – ziua 2 in tramvai

incepe cu o idee dimineata la 7 in statia tramvaiului 21 si continua cu o pagina scrisa in tramvaiul 14, undeva intre 4 si 5 pm.

1.1 momentele potrivite. care sunt momentele potrivite? de ce sa le astepti si cum stii ca ele sunt? exista acest moment potrivit, pe care sa il asteptam inainte de a lua anumite decizii? lucrurile pot fi facute oricand, daca asa simtim? momentul il definim singuri, adica daca atunci simtim, inseamna ca atunci e sa fie. sau cel putin, cand facem sa fie posibil. si daca astepti sa vina momentul potrivit, cum stii ca nu a trecut pe langa tine si l-ai ratat?

1.2. decizii.luam in calcul toate perspectivele celor ce ar putea fi implicati in consecintele deciziilor noastre? suntem responsabili pentru ele? zic sa ma gandesc putin, noi nu suntem responsabili de ceilalti si nu ar trebui sa actionam in functie de asteptarile lor de la noi.  si ce se intampla atunci cand ii “dezamagesti” pe cei din comunitatea din care faci parte? adica, cand actionezi altfel decat asteptarile lor? reactiile lor te vor determina in viitor sa iei in calcul posibile astfel de asteptari? am descoperit nu de mult timp, ca cel mai bine se traieste atunci cand nu ai asteptari. si cum nu am asteptari, nu iau in calcul

2. recalibrare. mi-e venit in minte cuvantul asta azi, cu gandul la ce fac uneori, cand simt ca nu actionez in deplinatatea nevoilor mele. simplu, uneori simt ca nu mai am control asupra vietii si ma opresc putin din alergat, observ, caut reperele si le repun in functiune.  asta sa insemne oare?

 

No Comments »

experiment noaptea 1

Zic noaptea pentru ca experimentul incepe acum, cand e 10 pm si cand tocmai pusesem capul pe perna sa dorm. da, eu prefer sa dorm noaptea-noapte, nu noaptea-dimineata.

Experimentul incepe cu mine si cu gandurile de peste zi, in mod special cele de dupa ora 16 cand am ajuns acasa si am avut mai mult timp de gandire, singura. Experimentul incepe cu mine, cu ganduri si cu idei de scris, de aprofundat, de asternut pe hartie virtuala sau mai bine…lasa pe weekend cand plec la Cluj, imi iau cu mine un caiet mare si scriu tot drumul. Experimentul incepe cand imi dau seama ca asa fac de fiecare data cu toate ideile mele, pe toate le toooot aman, pentru cand o sa fie zi, pentru cand o sa fiu mai libera, pentru cand o sa am mintea mai limpede si creionul mai ascutit. Experimentului ii zic asa: te numesti experimentul (azi vei fi ziua 1, desi dandu-mi seama ca e noapte, am modificat) si inseamna sa scriu pe blog atunci cand am ideea. inseamna sa imi adun gandurile noaptea si sa le scriu, chiar daca mi-e lene sa mai deschid laptopul, cum aproape am facut acum. inseamna sa disec aici tot ce am de disecat, sa spun tot ce nu spun pe facebook, unde mi-e asa de la indemana si totusi asa de nenatural uneori, inseamna sa nu imi pese prea mult cat o sa se citeasca si mai inseamna sa fiu deschisa remarcilor de orice fel.

1. Evolutie. TEDxEroilor ma roaga sa confirm participarea la evenimentul de sambata si sa ii povestesc despre ce inseamna evolutia pentru mine. Uite aici un exempplu cat se poate de bun, scriu la ora asta si nu in tren, scriu fara sa imi aleg prea mult cuvintele, doar corectandu-mi literele tastate gresit, scriu si ma gandesc la Frantz care imi spunea intr-o zi ca oamenilor le plac povestile si ca le place sa citeasca experiente de viata.

lor le-am spus asa:

Evolutia incepe cu sclipirea pe care o ai in privire in momentul in care te nasti, continua cu primul pas pe care il faci si e in tine si in jurul tau in toate ideile pe care le ai si pe care le pui in aplicare, in toate clipele in care iti spui: “bravo, faci lucruri minunate!”,  in toate descoperirile pe care le faci si care te fac fericit.
Evolutie e atunci cand fac lucruri de care mi-e frica, e atunci cand ma arunc in necunoscut, e atunci cand traiesc fara asteptari, e atunci cand inchid usi in urma mea fara pareri de rau. Imaginea evolutiei sunt oameni fericiti care zambesc fara motiv.
2. sa lupti pana la capat? pana la ce capat? de ce sa lupti? ma intreba cand mai erau 10 secunde pana cobora din autobuz. ce sa-i raspund mai repede? si stai! ca nu inteleg prea bine intrebarea…
nu lupta, adica nu forta lucrurile. intelegi ce zic? merita sa lupti? adica…ce inseamna ca merita? mai bine zis, ia lucrurile pe rand, sa vina de la sine; daca e sa inveti ceva din asta, nu trebuie sa fortezi, cel mai probabil o sa inveti si daca nu fortezi. pentru ca daca fortezi, poate nu era sa se intample atunci.
ce e cu atata forta? lupta inseamna neaparat forta? sau mai bine zis, sa lupti pana la capat inseamn sa fortezi lucrurile? poate insemna la fel de bine sa ramai pe acelasi drum, desi apar atatea alte rascruci in calea ta.
poate insemna sa faci alegeri pe care nu te-ai fi gandit niciodata ca le-ai putea face, desi te reprezinta.
poate insemna sa ramai mai mult intr-un loc, desi stii ca te mai asteapta si alte lucruri si alti oameni. adica sa refuzi putin  viitorul si sa crezi ca poti prelungi prezentul asa cum e acum.
experimentul continua pe termen nelimitat
No Comments »

de-a v-ati ascuns cu varsta

 ”Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.”

(T.Arghezi)

ti se intampla uneori sa te intrebe cineva cati ani ai si sa ramai putin pe ganduri, facand calcule ?

de ce ar fi importanta varsta daca ne aducem aminte prea greu de numarul anilor prin care am trecut si, uneori, cu un sentiment bizar: un mix de melancolie, bucurie, cu un oftat, o amintire, un vis pierdut si doua regasite. . cum e  atunci cand ezitam sa le spunem urechilor curioase cati ani avem cu adevarat si mai scadem putin cate putin, doar-doar parem “tineri”. ce e cu toata nebunia asta cu imbatranirea,”sa fugim de imbatranire, noi vrem sa fim tineri, mereu tineri!”

ce spun anii scursi de cand ne-am nascut despre noi mai mult decat putem spune noi, prin felul in care suntem si vorbim, prin lucrurile pe care le-am invatat si le-am experimentat, prin oamenii  si povestile pe care le-am descoperit, prin locurile in care am mers desculti si ne-am simtit purtati de vant?

cum ramane cu prieteniile si iubirile dintre oameni de varste diferite, chiar foarte diferite uneori? ai zice ca cel mai bine te intelegi cu cei de-o varsta cu tine, care au cam aceleasi filozofii si interese.., dar daca mai stai putin sa te gandesti, ai prieteni de-o seama si prieteni mai mari sau mai mici, cate unul pentru fiecare pasiune, cate doi pentreu fiecare calatorie pe care vrei s-o faci si cate trei pentru fiecare vis pe care il ai. cat despre iubire, ea nu cunoaste varsta. si daca nu intreaba, noi de ce tinem sa ii spunem neaparat pe cine sa iubeasca si pe cine nu, in functie de anii scrisi in buletin.

si mai e ceva. mai e lucrul ala pe care il tot aud si cu care nu vreau sa ma obisnuiesc. <<Sunt prea batran/mare/”serios” (a se citi adult) sa mai fac asta. am si eu o varsta!>> aa, da? si varsta ta ce iti spune? ca te mai poti bucura doar de o anumita categorie de lucruri, rezervata categoriei tale de varsta?  de ce? aaa…da, ce or sa spuna oamenii de pe strada si din jurul tau cand or sa vada ca la varsta ta “inca” faci…(x si y)?

cum ar fi sa spui ca ceva nu iti place, ca nu vrei, ca nu e de tine ca om asa cum esti, nu ca om de anii pe care ii ai si cum ar fi sa renunti sa te mai ascunzi in spatele varstei pe care o ai.

pentru ca pana la urma, varsta e doar o inventie in spatele careia oamenii se ascund pentru a avea pe ce sa dea vina atunci ezita, renunta sau cand le e frica sa faca ceea ce-si doresc.

 

 

1 Comment »

regrete? mai bine pofta de viata!

Inspiratia din dimineata de azi au fost cele 11 minute de video de mai jos.

embedded by Embedded Video

YouTube Direkt

si o referinta primita pe CS (de la un couchsurfer intalnit saptamana ce tocmai a trecut).

Cu cat incepi ziua mai voios, cu cat ai mai multe motive sa zambesti de cum deschizi ochii dimineata la prima ora, poate chiar inainte sa te dai jos din pat (daca iti verifici e-mail-ul de pe telefon) si cu cat sunt mai multe lucruri care te fac sa sari din pat de bucurie la ora 6:30 in loc sa dormi/lenevesti pana pe la 9-10..cu atat se intrevede o zi mai frumoasa, cu atat te bucuri mai mult de fiecare clipa. Ramane, bineinteles, la alegerea fiecaruia cum isi va face ziua pe placul lui, ce va construi, ce va descoperi, ce va invata.

Pentru mine,  filmul lui Kamil Krolak inseamna emotie si pofta de viata: pofta pe care o ai, ai avut-o la un moment dat, ti-ai fi dorit sa o ai, ai avut-o, dar nu ai recunoscut-o decat dupa mult timp, o impartasesti cu cei de langa tine. Cel mai important insa, ea exista intr-o forma sau alta si te face sa cresti si sa-ti spui cat de fericit esti.

Si ce e inspiratia daca nu si pofta de viata pe care o ai dupa ce vorbesti cu cineva, citesti o carte sau vezi un astfel de film? Pentru ca viata inseamna creatie, creatia presupune energie si idei, si inspiratia are grija sa iti dea din toate acestea. Si ce face ea, inspiratia, daca nu iti umple plamanii de aer si viata de idei: tragi aer adanc in piept, iti oxigenezi creierul, iti eliberezi mintea, te relaxezi, esti mai atent si observi ceea ce te inconjoara, vezi frumusetea lumii si dai frau liber imaginatiei si entuziasmului de a face ce-ti trece prin cap.

Si cu  regretele cum ramane? C-aproape ajung de finalul articolului si n-am apucat sa spun nimic despre ele, regretele care fac tema filmului. Nu am, sunt fara de regrete, asa ca las pe voi sa va ganditi la ele, daca sunt, care sunt, cum sa nu le mai aveti. Si pentru conversatii si propozitii cu semnul intrebarii la final, aici sunt, sub soare!

No Comments »